Candva in Babylon un zidar avea doi fii de aceeasi varsta. Pe unul il chema Prezent si pe unul Viitor. El, ii educase destul de bine pe ambii. Nu proveneau dintr o familie bogata, munceau din greu doar pentru a avea bani sa traiasca si sa se bucure din cand in cand de truda lor.
Tatal lor de fiecare data cand venea de la munca le dadea cadou cate o caramida. Prezentul isi lua cadoul si se ducea la vecini sa si faca schimb sau sa i dea cativa bani pe ea. Viitorul le depozita cu grija ferindu le de soare si ploaie. Anii au trecut, omul nostru a imbatranit, mai avea foarte putina energie, noroc ca si adunase putini bani ca sa si poata trai ultimii ani din viata neputand muncii.
Prezentul traia fiecare secunda din viata lui dar s a trezit la 30 de ani ca nu are nimic, decat o caramida cadou din partea tatalui pe care o dadusera in ziua respectiva.
Viitorul mai avea foarte putin si isi terminasera de zidid casa mult visata de el.
Erau frati, au primit aceeleasi beneficii din partea parintilor, aceleasi invataruri si sfaturi.
Unul se gandea la prezent si altul la viitor.
De multe ori facem si noi asa, alegeam sa ne gandim la prezent sau pe o perioada foarte scurta de timp. Dar vor fi evenimente in viata ta cand regreti ca nu ai pus macar cateva caramizi deoparte.
Tu ti ai pus cateva caramizi deoparte pentru a putea zidi ceva in viitor?
Nu zic ca e rau sa traiesti viata, pentru ca e destul de scurta, dar suntem obligati sa invatam si sa avem grija de viitorul nostru.
